1 În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numitã "Italiana".

2 Omul acesta era cucernic şi temãtor de Dumnezeu, împreunã cu toatã casa lui. El fãcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.

3 Pe la ceasul al nouãlea din zi, a vãzut lãmurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu cã a intrat la el, şi i-a zis: "Cornelie!"

4 Corneliu s-a uitat ţintã la el, s-a înfricoşat, şi a rãspuns: "Ce este, Doamne?" Si îngerul i-a zis: "Rugãciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Si-a adus aminte de ele.

5 Trimite acum nişte oameni la Iope, şi chiamã pe Simon, zis şi Petru.

6 El gãzduieşte la un om, numit Simon tãbãcarul, a cãrui casã este lângã mare: acela îţi va spune ce trebuie sã faci."

7 Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat douã din slugile sale, şi un ostaş cucernic din aceia care-i slujeau în tot timpul;

8 şi, dupã ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

9 A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit sã se roage pe acoperişul casei, pela ceasul al şaselea.

10 L-a ajuns foamea, şi a vrut sã mãnânce. Pe când îi pregãteau mâncarea, a cãzut într-o rãpire sufleteascã.

11 A vãzut cerul deschis, şi un vas ca o faţã de masã mare, legatã cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pãmânt.

12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pãmânt şi pãsãrile cerului.

13 Si un glas i-a zis: "Petre, scoalã-te, taie şi mãnâncã."

14  "Nicidecum, Doamne" a rãspuns Petru. "Cãci niciodatã n-am mâncat ceva spurcat sau necurat."

15 Si glasul i-a zis iarãşi a doua oarã: "Ce a curãţit Dumnezeu, sã nu numeşti spurcat."

16 Lucrul acesta s-a fãcut de trei ori, şi îndatã dupã aceea vasul a fost ridicat iarãşi la cer.

17 Pe când Petru nu ştia ce sã creadã despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iatã cã, oamenii trimeşi de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stat la poartã,

18  şi au întrebat cu glas tare dacã Simon, zis şi Petru, gãzduieşte acolo.

19 Si pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: "Iatã cã te cautã trei oameni;

20 scoalã-te, pogoarã-te, şi du-te cu ei, fãrã şovãire, cãci Eu i-am trimis."

21 Petru, deci, s-a pogorât şi a zis oamenilor acelora: "Eu Sunt acela, pe care-l cãutaţi; ce pricinã vã aduce?"

22 Ei au rãspuns: "Sutaşul Corneliu, om drept şi temãtor de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger Sfânt, sã te cheme în casa lui, şi sã audã cuvintele pe care i le vei spune."

23 Petru, deci, i-a chemat înãuntru, şi i-a gãzduit.

24 A doua zi, s-a sculat, şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi cîţiva fraţi din Iope. În cealaltã zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase.

25 Când era sã intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat.

26 Dar Petru l-a ridicat şi a zis: "Scoalã-te, şi eu Sunt om!"

27 Si vorbind cu el, a intrat în casã, şi a gãsit adunaţi pe mulţi.

28 "Stiţi" le-a zis el "cã nu este îngãduit de Lege unui Iudeu sã se însoţeascã împreunã cu unul de alt neam sau sã vinã la el; dar Dumnezeu mi-a arãtat sã nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.

29 De aceea am venit fãrã cîrtire când m-aţi chemat; vã întreb, deci, cu ce gând aţi trimis dupã mine?"

30 Corneliu a rãspuns: "Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mã rugam în casa mea la ceasul al nouãlea; şi iatã cã a stat înaintea mea un om cu o hainã strãlucitoare,

31 şi a zis: "Cornelie, rugãciunea ta a fost ascultatã, şi Dumnezeu Si-a adus aminte de milosteniile tale.

32 Trimite, deci, la Iope, şi cheamã pe Simon, zis şi Petru; el gãzduieşte în casa lui Simon tãbãcarul, lângã mare; când va veni el, îţi va vorbi."

33 Am trimis îndatã la tine, şi bine ai fãcut cã ai venit. Acum, deci, toţi Suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca sã ascultãm tot ce ţi-a poruncit Domnul sã ne spui."

34 Atunci Petru a început sã vorbeascã şi a zis: "În adevãr, vãd cã Dumnezeu nu este pãrtinitor,

35 ci cã în orice neam, cine se teme de El, şi lucreazã neprihãnire este primit de El.

36 El a trimis Cuvântul Sãu fiilor lui Israel, şi le-a vestit Evanghelia pãcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.

37 Stiţi vorba fãcutã prin toatã Iudea, începând din Galilea, în urma botezului propovãduit de Ioan;

38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, fãcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apãsaţi de diavolul; cãci Dumnezeu era cu El.

39 Noi Suntem martori a tot ce a fãcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atîrnându-L pe lemn.

40 Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngãduit sã Se arate,

41 nu la tot norodul, ci nouã, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouã, care am mâncat şi am bãut împreunã cu El, dupã ce a înviat din morţi.

42 Isus ne-a poruncit sã propovãduim norodului, şi sã mãrturisim cã El a fost rânduit de Dumnezeu Judecãtorul celor vii şi al celor morţi.

43 Toţi proorocii mãrturisesc despre El cã oricine crede în El, capãtã, prin Numele Lui, iertarea pãcatelor."

44 Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.

45 Toţi credincioşii tãiaţi împrejur, care veniserã cu Petru, au rãmas uimiţi când au vãzut cã darul Duhului Sfânt s-a vãrsat şi peste Neamuri.

46 Cãci îi auzeau vorbind în limbi şi mãrind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:

47 "Se poate opri apa ca sã nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?"

48 Si a poruncit sã fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat sã mai rãmânã câteva zile la ei.