1 Acum, deci, nu este nici o osîndire pentru cei ce Sunt în Hristos Isus, care nu trãiesc dupã îndemnurile firii pãmânteşti, ci dupã îndemnurile Duhului.

2 În adevãr, legea Duhului de viaţã în Hristos Isus, m-a izbãvit de Legea pãcatului şi a morţii.

3 Cãci-lucru cu neputinţã Legii, întrucît firea pãmânteascã (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e "firea pãmânteascã".) o fãcea fãrã putere-Dumnezeu a osîndit pãcatul în firea pãmânteascã, trimeţînd, din pricina pãcatului, pe însuşi Fiul Sãu într-o fire asemãnãtoare cu a pãcatului,

4 pentru ca porunca Legii sã fie împlinitã în noi, care trãim nu dupã îndemnurile firii pãmânteşti, ci dupã îndemnurile Duhului.

5 În adevãr, cei ce trãiesc dupã îndemnurile firii pãmânteşti, umblã dupã lucrurile firii pãmânteşti; pe când cei ce trãiesc dupã îndemnurile Duhului, umblã dupã lucrurile Duhului.

6 Si umblarea dupã lucrurile firii pãmânteşti, este moarte, pe când umblarea dupã lucrurile Duhului este viaţã şi pace.

7 Fiindcã umblarea dupã lucrurile firii pãmânteşti este vrãjmãşie împotriva lui Dumnezeu, cãci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate sã se supunã.

8 Deci, cei ce Sunt pãmânteşti, nu pot sã placã lui Dumnezeu.

9 Voi însã nu mai Sunteţi pãmânteşti, ci duhovniceşti, dacã Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevãr în voi. Dacã n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

10 Si dacã Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina pãcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihãnirii.

11 Si dacã Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sãu, care locuieşte în voi.

12 Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorãm nimic firii pãmânteşti, ca sã trãim dupã îndemnurile ei.

13 Dacã trãiţi dupã îndemnurile ei, veţi muri; dar dacã, prin Duhul, faceţi sã moarã faptele trupului, veţi trãi.

14  Cãci toţi cei ce Sunt cãlãuziţi de Duhul lui Dumnezeu Sunt fii ai lui Dumnezeu.

15 Si voi n-aţi primit un duh de robie, ca sã mai aveţi fricã; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face sã strigãm: "Ava! adicã: Tatã!"

16 Însuş Duhul adevereşte împreunã cu duhul nostru cã Suntem copii ai lui Dumnezeu.

17 Si, dacã Suntem copii, Suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreunã moştenitori cu Hristos, dacã suferim cu adevãrat împreunã cu El, ca sã fim şi proslãviţi împreunã cu El.

18  Eu socotesc cã suferinţele din vremea de acum nu Sunt vrednice sã fie puse alãturi cu slava viitoare, care are sã fie descoperitã faţã de noi.

19 De asemenea, şi firea aşteaptã cu o dorinţã înfocatã descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

20 Cãci firea a fost supusã deşertãciunii-nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o-cu nãdejdea însã,

21 cã şi ea va fi izbãvitã din robia stricãciunii, ca sã aibã parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.

22 Dar ştim cã pânã în ziua de azi, toatã firea suspinã şi sufere durerile naşterii.

23 Si nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinãm în noi, şi aşteptãm înfierea, adicã rãscumpãrarea trupului nostru.

24 Cãci în nãdejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nãdejde care se vede, nu mai este nãdejde: pentru cã ce se vede, se mai poate nãdãjdui?

25 Pe când, dacã nãdãjduim ce nu vedem, aşteptãm cu rãbdare.

26 Si tot astfel şi Duhul ne ajutã în slãbiciunea noastrã: cãci nu ştim cum trebuie sã ne rugãm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrãite.

27 Si Cel ce cerceteazã inimile, ştie care este nãzuinţa Duhului; pentru cã El mijloceşte pentru sfinţi dupã voia lui Dumnezeu.

28 De altã parte, ştim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce Sunt chemaţi dupã planul Sãu.

29 Cãci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi Hotãrât mai dinainte sã fie asemenea chipului Fiului Sãu, pentru ca El sã fie cel întâi-nãscut dintre mai mulţi fraţi.

30 Si pe aceia pe care i-a Hotãrât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihãniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihãniţi, i-a şi proslãvit.

31 Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacã Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastrã?

32 El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Sãu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fãrã platã, împreunã cu El, toate lucrurile?

33 Cine va ridica pîrã împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihãniţi!

34 Cine-i va osîndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stã la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!

35 Cine ne va despãrţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strîmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrãcãminte sau primejdia sau sabia?

36 Dupã cum este scris: "Din pricina Ta Suntem daţi morţii toatã ziua; Suntem socotiţi ca nişte oi de tãiat."

37 Totuşi în toate aceste lucruri noi Suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.

38 Cãci Sunt bine încredinţat cã nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stãpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

39 nici înãlţimea, nici adâncimea, nici o altã fãpturã (Sau: zidire.), nu vor fi în stare sã ne despartã de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.